Una din multele aplicatii de succes ale implantului dentar in stomatologie odata cu dezvoltarea implanturilor dentare este inlocuirea radacinilor pentru dintii lipsa. In mod semnificativ, aplicarea implanturilor in stomatologie a fost studiata timp de aproximativ 25 de ani inainte de a deveni disponibila pentru utilizare in practica dentara. Implanturile dentare au fost introduse pentru persoanele care si-au pierdut dintii si care au avut mari dificultati in stabilizarea sau tolerarea protezelor, in mare parte pentru ca au pierdut mult os din maxilar pe care se sprijina protezele. Deoarece implanturile dentare fuzioneaza la nivelul oaselor, ele stabilizeaza osul si previne pierderea osoasa. Resorbtia este un proces normal si inevitabil in care osul se pierde atunci cand nu mai este conectat la dinti. Doar implanturile dentare pot opri acest proces si pot conserva osul.
De la introducerea lor in practica dentara la sfarsitul anilor 1970, implanturile dentare au suferit multe imbunatatiri. Astazi majoritatea implanturilor sunt plasate pentru pierderea unica sau multipla a dintilor. Implanturile utilizate pentru prima data in sistemul de pionierat “Branemark” au fost in esenta un model de dimensiuni unice pentru toate modelele. Implanturile originale au aceeasi latime, circumferinta, cu lungimea variabila. Suprafetele originale ale implanturilor au fost prelucrate neted si lustruite. Se stia bine ca integrarea este cea mai buna in cel mai dens os, in general in partea din fata a maxilarului inferior.
Inovatiile din practica clinica
Utilizarea clinica si cercetarea au condus la modificari ale designului implantului si imbunatatiri cum ar fi:
– Caracteristici de imbunatatite ale suprafetei – de la suprafetele initiale netede si lustruite pana la suprafetele nanotehnice curente, gravate pe baza de nisip acrilic. Acest avans tehnic mareste semnificativ suprafata microscopica a implanturilor si imbunatateste semnificativ gradul de atasare la os. Acest lucru creste, de asemenea, ratele de succes ale osseo-integrarii, chiar si in cazul in care oasele sunt mai putin dense.
– Forme si dimensiuni imbunatatite pentru diferite inlocuiri ale dimensiunilor dintilor – Implanturile sunt realizate in diferite latimi care, impreuna cu caracteristicile imbunatatite ale suprafetei, asigura un contact maxim intre os si implant. De exemplu, dintii molari din spate au una sau mai multe radacini pentru a rezista fortelor mai mari necesare pentru mestecare. De asemenea, au fost dezvoltate implanturi pentru a reflecta aceste functii. Dintii din diferite zone ale gurii sunt proiectati diferit pentru a acoperi diferite functii.
– Imbunatatirea designului pentru estetica – legaturile de la implanturi la coroane s-au imbunatatit pentru a face dintii sa arate perfect natural, deoarece acestia apar din tesuturile gingiilor pentru a imita exact dintii naturali. Materialele utilizate sunt, in esenta, aceleasi ca la coroanele obisnuite pentru a imita estetica naturala, functia si durabilitatea. Coroanele sunt fie conectate direct la implanturi prin suruburi invizibile in partile nevazute din spatele dintilor, fie sunt cimentate pe niste receptori asemanatori unor dinti, la fel ca coroanele obisnuite.
